Renuntare

Renunt Istovita. Lovita si aruncata cat colo, intr-un ungher uitat. Sfarsita. Ma intreb uneori unde a disparut tot rasul din lume, toata veselia... si de ce au ramas lacrimile, durerea, uitarea in care ma pierd, lumina ce ma pierde... Si totusi, undeva, exista iubirea. Tot ceea ce caut, ce visez, ce sper... Si renunt. Daca exista, de ce s-o doresc, de vreme ce intr-o zi, va disparea din nou in neantul din care a venit. Si vor ramane lacrimile, durerea, uitarea... 29.04.2002