ANCA MARGARETA COSTACHE

Către un balsam peste forme chinuite aleargă. Ascultă o baladă și se îmbată cu esența unui neideal. Își spală mâinile,

*** Lasa-ma sa ma lepad de furia unei amintiri ! Ochii mei, rugina, inca mai

Balanța trupului se înclină deseori către neiertare... Năluci când gri, când verzi apar și dispar în zilele noastre. Versuri virusate diluează culorile sufletului și zâmbetul din

Durerea mea e în carnea ta, e în pereții pe care îi respiri, e în singurătatea trăirilor... E în copilăria verde, plină de spini, de uitare a chipului pământiu, de frământări și de

Dacă voi putea vreodată să fiu eu, oare mă voi recunoaște? PLumbul tău e templul tău... Tu-l transformi în fluturi, Fluturii îi înalți către cer, Alergi după ei să-i prinzi, lași și pe alții să

Cerul se dezbracă, își imaginează o rochie portocalie, copacii vopsesc trupuri în galben, pământul își potrivește o perucă roz. Astăzi am aranjat câteva stele în păr, am acoperit membrele cu

scuip lumină. brațele tale reci sufocă uitarea. Îmi tăvălesc trupul locuit de atâtea iubiri... pielea iluzorie imită orgasmul unei primăveri. te rostogolești în mine ca o bilă

Gândul acesta, că mă reîntorc la condei mă transformă într-o umbră fără vârstă. Dorul de cuvânt se rostogolește în câmpia uscată, parcă învelitoarea aceasta nu-mi mai aparține... Eu sunt

Iarna aceasta grea pentru tine o simt și eu, durerea ta, redeschide cartea aceea în care am ascuns rănile copilăriei. Știu că mă iubiți și văd cum primăvara pândește tăcută printre liniile de

Plouă. Dansez în ploaie... Apoi vii tu și te prefaci că vrei să îmi ții o umbrelă. Dansul ploii e defect sub umbrelă și nu am timp să te repar pe tine, cel care ai umbrela... Dacă mâine va fi

Cand plang primavara iubesc trupul si sufletul meu e tacut. arunc pamant in ochii cerului si obisnuitul din hainele mele ascute coasa aceea care se preface a fi poveste.

Acum douăzeci de ani am recunoscut sentimentul de a fi iubit. Ca un munte, fără picioare, cu dor de ducă a rămas. Nu am putut șterge, cu iarbă verde, dragostea din buzunar. M-am infectat cu căldura