Poezie
Bunicul
1 min lectură·
Mediu
Bunicul
Lumanarile ard pentru sufletul tau
In amintirea ta, tu cel care invocai des moartea
Pe patul tau de fildes unde lipsea
Bunica.
Lumanarile ard pentru sufletul tau liber
Ce se plimba acum pe cer cuminte
Ca in fotografia din Vatra Dornei
Alaturi de
Bunica.
N-am stiut,o, n-am stiut de momentul
Acestei calatorii
Si nimeni nu e de vina pentru asta
Doar ca in acea noapte
Bunica mi-a aparut in vis fericita
Dupa atata timp.
Va rog sa-mi spuneti si mie cum e acolo
Eu asa cred, sufletele zboara, plutesc, simt, observa
Nu se poate sa fie altfel.
Nu se poate sa fie altfel !
Trupul acesta nu poate fi
Destinatia ultima.
Altfel, o data cu el s-ar distruge
Toata imensitatea viselor.
002669
0