Poezie
Rădăcini putrezite
1 min lectură·
Mediu
Azi satul a căzut la pat-
Mort-viu de muște devorat
Azi doar bătrânii mai țin cerul să nu cadă
În timp ce timpul e plecat la promenadă
Cu barca peste lanul de porumb.
Þigani sălbatici ard mioarele cu biciul
Mai repede!
Spre țarcul lor dărăpănat..
Că deh.. la ora șapte seara
Începe show-ul preferat
Noaptea-i mai neagră decât noaptea,
Copiii mai anemici și murdari..
Dorm
(somnul e o simulare pentru examenul final)
Și soarelui i-e silă să răsară.
..S-atingă degetele-i diafane
De ruinele combinatului
De la marginea satului?!
Oamenii ăștia, robi ai lui Dumnezeu și-ai oamenilor,
Prea au stat în soare ca niște animale.
Pesemne au suferit niște mutații
(de la radiații)
De nu-și mai cântă suferința în
Doină, doină, cântic dulce
ci în
Manele, Manele, meștere Manele
(..Þâțișoara-mi strânge, copilașu-mi plânge..)
De ce tragi clopotele, Ionele?
O să ducem mortul la groapă cu tractorul..
(ia zi, ți-o dau pe nevastă-mea o tură pentru niște motorină?)
004000
0