Poezie

Rădăcini putrezite

1 min lectură·26 februarie 2006

Mediu

Azi satul a căzut la pat-

Mort-viu de muște devorat

Azi doar bătrânii mai țin cerul să nu cadă

În timp ce timpul e plecat la promenadă

Cu barca peste lanul de porumb.

Þigani sălbatici ard mioarele cu biciul

Mai repede!

Spre țarcul lor dărăpănat..

Că deh.. la ora șapte seara

Începe show-ul preferat

Noaptea-i mai neagră decât noaptea,

Copiii mai anemici și murdari..

Dorm

(somnul e o simulare pentru examenul final)

Și soarelui i-e silă să răsară.

..S-atingă degetele-i diafane

De ruinele combinatului

De la marginea satului?!

Oamenii ăștia, robi ai lui Dumnezeu și-ai oamenilor,

Prea au stat în soare ca niște animale.

Pesemne au suferit niște mutații

(de la radiații)

De nu-și mai cântă suferința în

Doină, doină, cântic dulce

ci în

Manele, Manele, meștere Manele

(..Þâțișoara-mi strânge, copilașu-mi plânge..)

De ce tragi clopotele, Ionele?

O să ducem mortul la groapă cu tractorul..

(ia zi, ți-o dau pe nevastă-mea o tură pentru niște motorină?)

004.007

Anca Bertesteanu. “Rădăcini putrezite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-bertesteanu/poezie/167928/radacini-putrezite

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.