Intreaba zdreanta de taina umilintei
Si de pacatul de-a se fi nascut sarac,
Iti va sopti secretul pierderii caintei
Si-al zeilor ce mor pe rand si tac!
Ingaduie-mi sa te pastrez din departare,
Ramai speranta dulce-a ultimei povesti
Si leac aprins al neputintei care doare,
La fiece amintire ce confirma: inca esti.
Revino-n somnul meu din
Sărut pământul și te chem
De dincolo de acest taram,
Cenușa-n urnă o blestem
Si-ntreg sufletu-mi batran!
Sărut și piatra de hotar
Rămasă rece-n urma ta,
Lipesc frânturi de felinar
Să-mi
Te-am întâlnit zâmbind în sfere albastre,
Cu sobre ziduri și porți prea ferecate,
Unde domneau eterne, reci, grăbite astre,
Ce ti-au închis pe veci menirea în cetate.
Mă-ndepărtam cu greu
Ridica timpul, lasa-ma-n trecut,
Sa regasesc increderea vanduta,
Sa pot plati nemasurat tribut
Si s-o declar definitiv pierduta.
Invata-ma din nou sa nu mai irosesc
Asa usor putinul timp ce
Striga uitarea cerându-și dreptul
Și-a ei amintire plângea răscolită,
Iar in zare, noaptea pe de-ntregul,
Suspina de friguri, in flacăra mocnită.
Se prăvăleau incet, în hăuri,zeci de
A