ce frumos stă asfințitul nostru
un soare ce apune peste deal
un ciripit de păsări în grădină
un strigăt cunoscut de după geam
pe cât de drag e asfințitul nostru
un plin veșmânt trecut ca prin
nimic nu mai este
nimic nu va fi
nimic ne așteaptă
nimic iar vom fi
nimic nu mai vine
nimic nu mai cer
nimic se acunde
nimic vine ieri
nimic tot se vinde
nimic se pricep
nimic e la
femeie
ești tot ce e mai scump pe-acest pământ
ești poezia cea plină de dor și cânt
ești viața - plină de înțelpciune
esti floare-albastră strânsă din câmpie
femeie
ești tot ce poți visa
copilul meu, în al tău nume
îmi vad trecutul plin de vise
pe care presărată’ le-am cu dorul
ce-acum e tot sădit în al meu suflet
măicuța mea, a tale brațe
le mai visez nopțile albe
și-în
AM