Poezie
poem cu noi, cai și fluturi
1 min lectură·
Mediu
prin caii mei fugea o iarnă
și-n coama lor zăceau iluzii
pe margini fine de lucarnă
doar fluturii-și dregeau contuzii
ei alergaseră prin luncă
nebuni cu aripi iscălite
ce-n zboruri moartea și-o aruncă
fugind de-arhaice ispite
prin caii mei absențe stinse
galopuri șuierând furtună
cu aripi de-asfințit întinse
ce ziua vrea să ne răpună
suntem, poete, umbre albe
de nori plutind în cavalcadă
murim ca fluturii pe nalbe
și nimeni nu vrea să ne vadă
rămânem iarnă și confuzii
în lumea plină cu iluzii
001541
0