Poezie
viori manechin, gablonzuri vintange, turcoaz pierdut
1 min lectură·
Mediu
mi-ar fi trebuit două coperte lucioase
unde să închid fricile
aș fi atras între ele insecte granat
fidelitatea își caută adăpost
uneori șlefuiesc pietre
le caut somnul prin vitrine
închid toate felinarele de pe strada cu păsări
oamenii câini stau în cușcă
rod osul puterii
manipularea e un fel de fantomă
ne temem de ea când scârțâie problemele
în rest povești
viața e cum ne-o facem
atingem corzi și viorile manechin
se umplu de viață
dacă stai deoparte extrasistolă
câteva umbre pierdute pe o arteră
circulația ne dă de furcă
niște copii își apropie obrazul de sânul mamei
asta mă bucură
012.287
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ana sofian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
ana sofian. “viori manechin, gablonzuri vintange, turcoaz pierdut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-sofian-0039223/poezie/14119907/viori-manechin-gablonzuri-vintange-turcoaz-pierdutComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVDistincție acordată
DVDragoș Vișan✓Citesc câte zece poeme. Rumeg poetica Anei Sofian. Pe urmă, aleg. Cel mai bun, sau cel despre care pot spune mai mult, fiindcă toate îmi plac, micropoeme și poeme mai lungi ca acesta. Șlefuitor de pietre scumpe (prețioase, semiprețioase), eul liric lucrează ca un artizan în lumina din vitrină. Și noi, trecătorii, privim! E o stradă cu felinare și păsări. În cușcă, oamenii puterii "rod osul puterii", să ajungă după vreo trei-patru ani slugi veritabile ale aventurilor politicii depărtate de pe Bătrânul Continent. "Viori manechin" ca la cursurile practice de prim ajutor ale Crucii Roșii. Neștiutori ca pruncii la sânul matern al țării bătute în cap de atâția.
0