Poezie
femeia fără ochi și visul
1 min lectură·
Mediu
nu degeaba
apele peste câmpia verde
grijile mele amplificate
și grâul sufocat
copilul ascuns în ea fără chip
mă întrebam pe unde i se scurg cuvintele
și de ce m-a ales pe mine s-o ascult
își purta copilul sub fața hidoasă
nu voiam s-o privesc
mi-a spus că va pleca
sirenă cu trup lunecos
dimineață i-am povestit lui Vladimir
noaptea ia forme neînchipuite
îmi repet de câteva ori
femeia sirenă s-a dus odată cu apa
grâul va rodi
pentru pâine e nevoie de mâini
blândețe
și binecuvântare
Dumnezeu ne arată o cale
alegem să mergem
indiferent de lumini și umbre
femeia fără ochi m-a urmărit
uneori cred că aceea voi fi eu
nu știu cine mă va duce de mână
încă n-am învățat să înot
001.273
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ana sofian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
ana sofian. “femeia fără ochi și visul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-sofian-0039223/poezie/14119052/femeia-fara-ochi-si-visulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.