Poezie
telefonul, 210 mesaje și dublura
1 min lectură·
Mediu
nu sunt decât același om cu scoarță de viață în dermă
mi-e cunoscut unghiul sub care mi te înfățișezi
am probleme importante
de când tata a învățat să se nască
mi se pare că orice e posibil
el mișcă și acum din degete
mi-a spus că nu trebuie să mă tem
mereu mi-a spus tata că frica este motiv de păcat
în fața lui Dumnezeu suntem cu mâinile goale
numai El scutură bogăția
doar tu nu o vezi
nu mi-au curs niciodată balele
am poftit doar la strugurii din curtea bunicului
nu ne lăsa să-i atingem
ne râdea în față
când mama se apropia să culeagă o boabă pârguită
ne duceam la Viorica în vecini
ne salvau tufele de coacăze
azi Viorica nu mai este
bunicul a plecat demult după bastonul cu cap de toporaș
doar tata îmi spune că mișcă și acum din degete
primesc mesaje
zâmbesc unui matur prins în scoarță de copil
și schimb din când în când unghiul
așa înțeleg
001.395
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ana sofian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
ana sofian. “telefonul, 210 mesaje și dublura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-sofian-0039223/poezie/14111333/telefonul-210-mesaje-si-dubluraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.