Poezie

Birdie 17

Fotograful

1 min lectură·10 decembrie 2012

Mediu

Nu sunt frumoasă.

N-am fost niciodată floare,

ci spin rătăcit pe un drum

unde pasul tău a călcat melcii

pentru îndelunga lor răbdare

de a traversa o stare.

Alerg să înfloresc -

ochii tăi nu cuprind

orașul în care mă pierd

sub pași de Chiralină îmbătrânită,

strivesc magnolii

și împovărez bulevardul cu strigătul meu,

Birdie,

în tine e iarnă -

în mine doar mânie încrucișată cu plâns.

Ruginesc în taină ore

și nu te pot lăsa

spânzurată de limbile ceasornicului -

e piesa mea de muzeu…

în galerii e o liniște care se desface

ușor în mine

precum o durere despletită în somn.

Doar oglinda-mi zâmbește

prefăcut,

e singură capcană pe care-o accept

pentru că n-am uitat cât de frumoasă

sunt în interior

și-atunci iubesc lăcrămioarele așezate

pe cămașa violet...

mi-o lăsase la plecare fotograful, Birdie...

001.178

ana sofian. “Birdie 17.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-sofian-0039223/poezie/14019691/birdie-17

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.