Măi, cum n-am să știu eu ce să le povestesc nepoților mei despre inundațiile din 2005 ! Ce făceai tu atunci când orașul se inunda ? mă vor intreba ei. Dormeam
buștean, voi recunoaste rușinată,
M-am făcut țăndări. Și stau așa
-o grămadă de cioburi translucide-
din care tu furi o bucată
și descompui lumina
în dâre de sare.
Cum mă recompui la loc
nu știu.
Dar
Vino cu ochiul tău umbrit de ploi
frânge-mi gândul uscat și sânii-mi goi.
Vino cu palma ta, sfios și crud scobită,
acoperă-mi arcada docilă, obosită.
Când clipa asta-și va închide
