Poezii

Vino cu ochiul tău umbrit de ploi frânge-mi gândul uscat și sânii-mi goi. Vino cu palma ta, sfios și crud scobită, acoperă-mi arcada docilă, obosită. Când clipa asta-și va închide

M-am făcut țăndări. Și stau așa -o grămadă de cioburi translucide- din care tu furi o bucată și descompui lumina în dâre de sare. Cum mă recompui la loc nu știu. Dar