; editor si redactor la ARP (Asociatia Romana pentru Patrimoniu),membra in Liga Scriitorilor, filiala Bucuresti din noiembrie 2008, in cenaclul Ligii Scriitorilor
Nopti pustii imi canta azi,
Pe-o gondola ratacita...
Malul a murit de mult iar eu
totusi mai ascult- si
Imi pipai trupul mort- in bezna.
Viermi au crescut din radacini
Fortand
Stateam singura, la lumina stelelor care isi lepadau razele prin colturile geamului meu. Era noapte, o noapte trista, o noapte rebela ce-si baga coltii in sufletul meu.
0 zi ploioasa de mai, cu ganduri ude ce se preling pe geamul ferestrii mele. Ganduri razvratite, ganduri agitate. Ma uit la picaturi si-mi par infinit de complicate , infinit de
Azi, am ucis soarele, nu m-am bucurat de mangaierile lui. El mi-a luat fata in raze , si mi-a spus sa zambesc. Insa, sufletul imi era mancat de durere, si nu mai aveam putere sa-i zambesc.
#De multe ori, privind in sufletul meu, mi se pare ca stau in fata unei case cu obloanele trase si cu usile inchise. O mana necunoscuta a scris pe o hartie, in colt, la poarta: Plecat fara adresa!.#
``Eminescu este cea mai frumoasa utopie romaneasca si una dintre putinele certitudini ale fiintei nationale``, spunea criticul literar Aureliu Goci.
Fiecare epoca si-l revendica,
Totul era intunecat in mintea mea ca o noapte neagra fara luna. In furtuna gandurilor, speranta inca mai traia, usoara ca un fulg ramas intr-un cuib pustiu, la orice adiere aflandu-se in
Din dezamagiri inveti...
Aceasta este singura mangaiere din oceanul tumultos al vietii!
Viata...unii zic ca ar fi prea scurta, altii incearca sa-si omoare timpul cu lucruri marunte, insa