ana andone

Mama mea miroase a prăjituri. Bunica are parfum de gutui. Pe tata îl asemuiesc cu bucuria. Bunicul e un copac. Fratele meu e un munte. Și peste toate...eu zbor!

Mi-e luna bărcuță plutind în noaptea gândului tău și-n cercuri tăcerea o taie cu vârfu-i arcuit de lumină. Pirat de vise mă simt în timp ce tu ai aprins o stea ca să-mi veghezi călătoria.

Pisica mea vânează fluturi... La știri se anunță caniculă torențială. Un urangutan se porcăie cu o cocotă virtuală. Pe piața imobiliară voturile s-au scumpit. M-am îndrăgostit de-un cal

cât vezi cu ochii câmp de pietre și-n pietre dormeau fluturi el era altfel ducea pe umăr un fluture alb și-n inimă soartă de piatră niciodată n-a suferit de inimă dar avea un umăr

Există întotdeauna un loc din care îi pot așeza pe toți dincolo ca apoi să privesc prin ei, dincolo de ei, dincolo de dincolo.

În sărutul tău aleargă cerbi înspumați cu urlete de lupi pe urmele lor în timp ce sub copite li se scriu povești iar pleoapele tale tremură închise simfonii. prin buzele mele curg izvoare de

De ți-aș putea atinge Sufletul în sufletul lui, N-am mai fi tu și eu Măsurând prin timp Depărtarea... Te-aș vedea ,străinule, Eu,primind ochii tăi, Tu, îmbrăcând chipul meu,

Sorbind dintr-o frunză Sevă de viață Am prins gustul Verdelui crud. Sub unghii incep să crape Muguri de zi Si noptile se strâng Sub tâmplele grele Unde adormitele visuri Doinesc

Ne-am întâlnit pe-o frunză de castan ce își strivea vertebra de o toamnă. Și-am împărțit o clipă efemeră, Gând înrobit în gând, iubire și vis. Și auzea numai vântul și săruta numai

De când mi-a mai crescut un simț- Simțul simțirii... Să trăiesc in lume E mai greu! Căci făptura mea intreagă Le \"trăiește \" pe celelalte Cu care interacționează Cu voie sau făra de

nu cânt nu dansez nu pictez nu scriu... adulmec în lumină și -o grație divină curge lin prin mine sărut de verde crud

Copacii au sunat a vară... Doar în mine mai persistă starea de toamnă pe care am căpătat-o când am gustat din miezul amar de nucă ce adunase în el povestea tuturor vieților mele trecute. Poate

Între ieri și azi, între un mal și altul ale unui vis, între pământ și cer, ba chiar și între ceruri... între mine și tine, între mine și mine e doar un pas... și un pod infinit.

lumina verde întoarsă în iris sunetul do prelins încet pe lobul urechii o emoție spartă în mii de fluturi mici amintiri din viitor sare dupa gust tava bine unsă poezia se coace întotdeauna

nu știu păsările zborul de vreme ce se zboară fără aripi. lumina zboară și gândul și vântul și sufletul meu plin de dor

De la o vreme Sunt alergică La mine însămi. Așa se explică De ce obișnuiesc Să mă privesc mereu Cu ochii închiși. Nu înfrunt,nici nu fug, Ignor. **** Nu credeam

Din gurile cu limba despicată ne-nvăluim în solzi trupuri de șarpe și-așteptăm să țipe-n noi lumina ,,Doamne,eu nu sunt cuvintele acestea! \" la început a fost cuvântul și cuvântul era gând...

Sărută-mă încet pe tâmpla dimineții. Încă mai țes un vis din flori de portocal. Am mii de fluturi împrejur și-n mine căldura unui soare tropical. Și-n suflet îmi dezbrac în pielea

fire de nisip,clipele mele de tăcere și-o plajă pe partea din mine unde toate gândurile dorm și viseaza cum de sub unghiile de la picioare izvorăște marea ca să umple cealaltă parte din

Adierea unui zbor de fluture porni furtuna , pe umeri o petală cât un munte îmi scrie-n cartea vieții destinul titanului Atlas. Împovărată de propria trăire, urc scară de mătase către