ana andone

Pe strada pustie Noi trei... Eu și umbra mea Și umbra mea. Când nu ai sufletul Transparent, Mai târăști după tine Încă o umbră.

Port în mine ideea de bărbat. Uneori ia chipul tău... Atunci mă gândesc la tine, te iubesc și te strig pe nume Tu!

Adună marea-n ochii tăi, Revars-o blând în toamna mea Și chiar de pescărușii-s ciungi, cu aripi stângi, Lumina-mi frângi din iarna ta. Și doar atât ne mai desparte, în timp ce gândul

eu și tu două păsări împletind înaltul în alb și roșu și-o viață mărțișor

pentru că te iubeam ți-am făcut chip ciobit în vitraliile ochilor mei

atâtea lumi sunt între noi și-atâtea ceruri eu încă te aștept pe malul acestui timp mai ninge-mă din când în când cu fluturi

Gând în gând , lumină lină comprimând depărtările în interiorul unei secunde. Senzația de contopire și zbor Și sentimentul familiar de bine.

să-ți faci cuib dintr-o clipă mai aproape de cer unde se aud mai bine cântecele de adormit luna despre mine și tine despre niciodată despre o clipă violet în marea ei de galben și din

În timp ce gândim amândoi același gând, cu degetul îmi numeri vertebrele... ca și cum ai vrea să înșiri mărgelele pe-o ață. Cu mâna stângă faci ordine între organele interne,

M-am adâncit în sufletul orașului Tot mai des pângărit de reclamele Indecent de sclipitoare Ce-și sparg luminile rotitoare În ochii mei prea obositi De viață. Căutam liniștea ... Ciudat

O minge de foc Îmi sparge fereastra Pe când sufletul A prins să zboare, Fluture năuc În noaptea magică, Căutând sânziana lui, Ca să bea împreună Din roua dimineții Veșnicia...

Un gând cât un munte îmi strivește zarea. De ce -am vrut să-l sparg când puteam să-l pierd în tăceri? Acum am o zare întunecată de zborul gălăgios al miilor de gânduri eliberate dintr-un

pașii grei zgomotul ușii de la intrare și un vis spart din care curge nisipul acesta cu care încerc să separ apele în două până și soarelui îi scrâșnește nisipul printre dinți

Scântei colorate își tremură în zbor diafan aripioarele pudrate cu polen de floare. Fluturașii adoră să se scalde în ochi luminoși de copii de unde raiul curge lin topind fericirile

uneori îmi oglindesc tristețea și oglinda îmi răspunde aranjându-mi părul cu un gest tipic feminin

Ca un fluture în lampă mă cufund în stea și ard și din zborul meu cenușă peste lume ploi împart. Și din picurii de stele nasc iar fluturi pe pământ ce în zborul spre lumină se consuma-n

Nu-i nimic în urmă, doar amintiri presate într-o carte... Aș putea să adun un colaj de forme-gând într-o ramă și să scriu pe el ,,viața mea\" sau pur și simplu ,,eu \". Sau mai bine le las să

Þi-am privit pe furiș sufletul! Nu a fost prea greu pentru că era tot revărsat în lacrima rotundă,străvezie ,ce ți se agățase de gene. Þi-era teamă...teama doare și durerea era înfiptă ca o

Motto : Ce sentiment liniștitor!Câtă vreme am piele,nu pot fi niciodată nudă Ochi în ochi palmă în palmă piele pe piele până în miezul osului în curgerea sângelui în adâncul

In jur nu e decât nemarginire de nisip în care soarele doarme un vis fierbinte... Mica șopârlă verde-smarald se abandonează topindu-se în lumină. Căldura o patrunde până în adâncul ființei sale

sub cerul acesta în care până și cocorii se pierd căutându-se am simțit și noi iubirea cu gust de soare înghețat și nu ne-am mai temut că ne vom pierde aripile lipite cu ceară... sub cerul

când curge toamna prin seva adormită a unui copac de sus în jos din afară înăuntru adânc un mugur visează primăveri și era toamnă... dormea în mine un copac