Molecule și atomi
se învîrt împrejurul suferinței mele.
Nimeni, nimic, nicicînd
nu-mi va spulbera vreodată
ura.
Suflete de molecule
mă înconjoară
și se pierd
în infinit...
Singurătate
Singură...
Iubesc și urăsc,
Trăiesc dar mor,
E frig,
E întuneric,
Mi-a înghețat și sufletul de plumb.
E frig și plâng...
Noaptea mă cuprinde
Sunt singură...
Plâng dar
Și iarăși plînge afară
A timpului minune,
Da, azi e prima oară
Cind văd această lume.
E cald și frig afară
Cu licări de lumină
Și zîmbetul-mi omoară,
Privirea ta srăină.
Ce as da să-ți
Printre soapte si săruturi,
Amintiri și mîngîieri,
Eu desprind aevea chipuri
Și descopăr vechi dureri.
Nimeni n-a iubit vreo dată,
N-a visat și nici dorit
Ca și mine- o simplă fată,
Nimeni
