Poezii

Molecule și atomi se învîrt împrejurul suferinței mele. Nimeni, nimic, nicicînd nu-mi va spulbera vreodată ura. Suflete de molecule mă înconjoară și se pierd în infinit...

Singurătate Singură... Iubesc și urăsc, Trăiesc dar mor, E frig, E întuneric, Mi-a înghețat și sufletul de plumb. E frig și plâng... Noaptea mă cuprinde Sunt singură... Plâng dar

Și iarăși plînge afară A timpului minune, Da, azi e prima oară Cind văd această lume. E cald și frig afară Cu licări de lumină Și zîmbetul-mi omoară, Privirea ta srăină. Ce as da să-ți

Printre soapte si săruturi, Amintiri și mîngîieri, Eu desprind aevea chipuri Și descopăr vechi dureri. Nimeni n-a iubit vreo dată, N-a visat și nici dorit Ca și mine- o simplă fată, Nimeni