In frunza toamnei, parca inimi bat
Cantand un imn de dragoste tarzie
Iar vantul, flautul din cer luat,
Le-ngana dorul, peste zari sa-l maie.
Si-atata dragoste pluteste-n aer
Si-atata bucurie-i
Mi-e dor de tine, fata mea!
Nu te-am mai văzut de multă vreme și mă dor toate ungherele sufletului de atâta căutare. Caut vremea când erai tu mititică și te purtam în cârcă. Ce scumpă erai, fetița
- Bună dimineața, Magda!
- Bună dimineața, domnule director!
- Ce mai faci? Ce mai zici? Te-am rugat să dai un anunț, l-ai dat?
- Cum sa nu, domnule director! Uitați, a și aparut!
- Perfect!
Broasca, Rața și Găina;
Toate trei, la minijup,
Au ieșit la promenadă,
Prin mladițele de stuf.
Cot-codac, Mac-mac si Oac
Cochetând, nevoie mare,
De-au trezit întregul lac!
Mai incolo-n
Stă linistită, intr-un colț
Cu haina zdrențuită,
Cu capul spart,
Si ochiul scos,
O rima necajită.
Tot lângă ea,
Snopită-n versuri,
Stă biata poezie;
Are piciorul rupt
Și o mâna,
Și-n cap
Am iesit de dimineata,
(Ca de fiecare data),
Sa mai iau ceva din piata
Si-un bidon de apa plata.
Dar nu fac nici zece metri
Ca rasare-n fata mea
O minune matinala,
Si-mi tresalta inima!
As
Prietena mea
Suntem din clasa-ntai amice.
Ne stim de cand eram de-o schioapa;
La bine si la rau, alaturi,
Dar se intampla, cateodata
Sa-mi mearga bine si ei ba,
Si-atunci incepe
Nu-mi vorbesti in asta seara?
Iar te-ai supărat subit!?
Ca de fiecare dată,
Eu sunt cel care-a greșit!!
Dar m-am saturat,mi-ajunge!
Vreau să fiu un om normal,
Să mă bucur iar,\"citito\",
De
M-am certat cu doru\',aseară
Și l-am scos pe ușă,afară;
Ne-am sfădit,că\' se-mbăta
Din durerea mea!
M-am certat cu dragoste
De-a plecat și ea;
S-a tot dus,către apus,
Fără să-mi fi spus,
Cu
N-am mai iesit singură, de multă vreme!
Este ciudat! Nu mai sunt capabilă să păsesc decât așa, adusă de spate. Căruciorul copilului este de vină; de doi ani am tot ieșit la plimbare, cu copilul
\"Iar dete toamna iama-n frunze
Și le-ameți până căzură.
Of! uite ce-i în bătătură!\"
Șopteai, abia mișcând din buze.
Apoi târai încet,prin curte,
Ca să \"dereteci\" puținel,
Cu pasul tău cel
Cântat-a mult, prin lume, sărmanul lăutar
Și vestea i se duse departe, hăt, departe;
Prin sate și orașe, trecând peste hotar
Iar stihul său ajunse în case luminate,
Pe la castele mândre și curti
Nu te-am știut pană acum
Și n-am ținut morțiș
Dar azi mi te-ai ivit în drum
Și-n suflet,pe furiș,
Te-ai instalat,amor misel,
Ștrengar si pui de lele,
Și-ai ciugulit cate puțin
Din visurile
Ai plâns amarnic...
Ai plâns amarnic, pân-ai adormit.
Cu capu-n perna udă afundat,
Tot suspinând, copilul meu iubit,
Tot suspinând, copile adorat.
Și, ca să vezi, pentru care pricină
Ai tot
AM