Iubire de toamna
In frunza toamnei, parca inimi bat Cantand un imn de dragoste tarzie Iar vantul, flautul din cer luat, Le-ngana dorul, peste zari sa-l maie. Si-atata dragoste pluteste-n aer Si-atata bucurie-i
Promenada tragica
Broasca, Rața și Găina; Toate trei, la minijup, Au ieșit la promenadă, Prin mladițele de stuf. Cot-codac, Mac-mac si Oac Cochetând, nevoie mare, De-au trezit întregul lac! Mai incolo-n
\"Lantul Trofic\"
Stă linistită, intr-un colț Cu haina zdrențuită, Cu capul spart, Si ochiul scos, O rima necajită. Tot lângă ea, Snopită-n versuri, Stă biata poezie; Are piciorul rupt Și o mâna, Și-n cap
Prietena mea
Prietena mea Suntem din clasa-ntai amice. Ne stim de cand eram de-o schioapa; La bine si la rau, alaturi, Dar se intampla, cateodata Sa-mi mearga bine si ei ba, Si-atunci incepe
Amor nebun
Nu-mi vorbesti in asta seara? Iar te-ai supărat subit!? Ca de fiecare dată, Eu sunt cel care-a greșit!! Dar m-am saturat,mi-ajunge! Vreau să fiu un om normal, Să mă bucur iar,\"citito\", De
M-am certat
M-am certat cu doru\',aseară Și l-am scos pe ușă,afară; Ne-am sfădit,că\' se-mbăta Din durerea mea! M-am certat cu dragoste De-a plecat și ea; S-a tot dus,către apus, Fără să-mi fi spus, Cu
Scrisoare catre mama
\"Iar dete toamna iama-n frunze Și le-ameți până căzură. Of! uite ce-i în bătătură!\" Șopteai, abia mișcând din buze. Apoi târai încet,prin curte, Ca să \"dereteci\" puținel, Cu pasul tău cel
Menestrelul
Cântat-a mult, prin lume, sărmanul lăutar Și vestea i se duse departe, hăt, departe; Prin sate și orașe, trecând peste hotar Iar stihul său ajunse în case luminate, Pe la castele mândre și curti
Ghinion!?
Nu te-am știut pană acum Și n-am ținut morțiș Dar azi mi te-ai ivit în drum Și-n suflet,pe furiș, Te-ai instalat,amor misel, Ștrengar si pui de lele, Și-ai ciugulit cate puțin Din visurile
Ai plans amarnic....
Ai plâns amarnic... Ai plâns amarnic, pân-ai adormit. Cu capu-n perna udă afundat, Tot suspinând, copilul meu iubit, Tot suspinând, copile adorat. Și, ca să vezi, pentru care pricină Ai tot
