Amalia David

Daca nu ai inteles de la inceput inseamna ca ai pornit cu o ideea gresita.
Reciteste textul. Cred ca ai sa intelegi de ce ma intorc.

Chris...ce pot eu să îți răspund?

Pe întuneric el se grăbește să își caute ochii în sertarul din stânga al sufletului. Pipăie atent toate literele să nu scape vreun amănunt. Ar dori să le poată căra în spate pe toate pănă la vizuina aceea secretă din pădurea lui cu alei liniștite și luminoase.
Astăzi i-a vorbit un înger, iar el a privit concentrat, vrând parcă să patrundă prin aripile transparente. Și acum imaginea lui ii stă fixată pe retină. Ii e teamă să doarmă, să închidă ochii, căci nu ar dori să se amestece vreo culoare. Nu, asta nu.
Dormi, dormi, i-a șoptit îngerul atunci. O să ne amestecăm ca două vise translucide.

Iata ca va dezvalui sursa de inspiratie a acelor cinci maini portocalii: in unele magazine Orange, in vitrina, se gasesc cinci maini portocalii infipte intr-un suport. De acolo mi-a venit ideea.

Mulțumesc, incognito. Și mie mi-e foarte dor de... mine.

p.s: Bine ai venit pe site și sub textele mele! Te mai aștept!

nu
pot
sa
nu
t_e
cred,
orice
ai spune.

Andro: Nu credeam ca necesita erata. Inca mai cred asta si de aceea nu am sa o fac.
octombrie: Li se vede o lipsa de dinte, asa cum, de exemplu, unora li se vede o lipsa de creier.
mae, Alma: Cele cinci maini nu au legatura cu MainiCu. Daca aveti ocazia sa va plimbati mult prin fata magazinelor, undeva, intr-o vitrina, veti intalni aceasta imagine. E destul de cunoscuta, desi noua.

Pentru a evita greseala din versul sase-era acolo o cacofonie pe care pur si simplu nu am vazut-o -a trebuit sa schimb mai multe versuri, inclusiv titlul.
Multumesc Gavroche

DoDu: De ce ti s-o speriat paru\' si-o fugit?
Gavroche: Ce are versul 6? Chiar nu vad ce are rau...Poti sa imi spui, Gavroche?

Mi-ati facut sufletelul sa zambeasca si pentru asta va multumeste.
Se intampla ca unii soldati sa imi ceara tot sufletul, desi toate sufletele din sufletul meu nu imi mai apartin. :)

costel, am tinut cont de sugestie, nici mie nu imi placea ultimul vers cine stie cat, insa eram in pana de inspiratie cand l-am postat. Multumesc.
mihaiplesa: Daca as avea doua suflete, err...atunci unul l-as pastra pentru mine. :))

Ma gandesc cum ar fi sa ma plimb pe aleile sufletului tau. E semiintuneric si bate un vant usor si cald. E padure. Sunt copaci dezgoliti. Nici un zgomot imprejur...
Asa te-am vazut mereu prin poeziile tale.

hmm...imi place poezia mea.
si asta nu e putin deloc.

Pentru mine exista om si individ.
Individul este animalul din societate, cel care vaneaza pentru hrana, pentru o pozitie superioara in ierarhia haitei, intrand in contact cu diverse alte animale, pe care le trateaza cu mai multa sau mai putina indiferenta, pentru care nu conteaza ideea pe care ai vrut tu sa o subliniezi in eseul tau. Ba mai mult, lui cred ca ii convine aglomerarea de indivizi, urbanizarea, dat fiind faptul ca i-ar creste posibilitatea si probabilitatea de a (se) promova.
Omul este sufletul animalului, care isi alege cu grija alte suflete cu care sa convietuiasca, indiferent de cati alti indizivi sunt in jurul lui. Adevaratul om stie sa faca o selectie si sa isi perceapa aproapele, el nici macar nu are nevoie sa ii perceapa pe toti...ii e suficient un singur suflet. Tot acest om nu ar fi capabil sa aiba reactii surprinzatoare si negative in spatii aglomerate, fiindca el stie sa se controleze si stie unde ii este limita dintre animal si om.
Un efect nociv care s-a accentuat din ce in ce mai mult, pe masura ce am inaintat ca specie a fost faptul ca unii isi uita oamenii din ei insisi. Parca ar fi un ciclu: ne-am \"nascut\" fiind animale, am devenit oameni si acum...sa fie acum, oare, timpul sa redevenim animale? Omului din mine nu ii pasa de raspuns, atat timp cat, printre toti acesti indivizi, ii este alaturi un alt om. Dar, da, indiviul este interesat de evolutia speciei, de progres sau regres, insa ghici cine prevaleaza in mine? Cine striga in mine?

Te felicit din toata inima, Matei. Mi-as fi dorit extrem de mult sa ajung, stii doar ca asteptam \"Sala de asteptare\". Din pacate nu pot ajunge :((
Eu oricum sunt mereu cu gandul la voi toti :)

Tu esti pasare
si ma cuprinzi
de fiecare data
cand bataia aripii tale
imi bantuie inima.

Tu esti sfera
si ma cuprinzi
de fiecare data
cand privirea-ti
se face linie intre
nasterile si mortile mele.

Tu esti departe
si ma cuprinzi
de fiecare data
cand ne apunem
singuratatile
in asteptare.

Ps: nebunii se intalnesc si in vise

Am revenit.
in primul rand pentru ca am vazut unde scrie \"poti edita textul\", dar aveam impresia ca acolo unde scrie \"login\", \"textele tale\", etc, mai scria inainte si \"modifica-sterge\".
In al doilea rand, am observat ceva ce m-a dezamagit: am pus un text acum cateva minute si ulterior am vazut ca mancasem o litera. Apas \"edit text\" cu \"open in new window\". Modific. Ma intorc la pagina cu textul. Dau refresh, din greseala de doua ori. Vad cum numarul de vizitatori se mareste cu 2. Hmmm...mai dau refresh o data. Acum aveam cu 3 vizitatori mai mult. M-a inregistrat si pe mine si asa face ori de cate ori deschid un oarecare text de mai multe ori. E anormal. E o eroare pe undeva.
Deci, Radu, rezolva cumva cat mai repede asta.

Da, e o schimbare in bine, datorita maririi vitezei de incarcare a paginii.
Am doar o intrebare: unde este optiunea \"Modifica-sterge\"? (daca nu ma insel, asa se numea inainte)

In primul rand, trebuia sa postezi textul la \"Ganduri\" sau la \"Personal. Nu este proza...
Apoi...mai in toate frazele i te adresezi lui, numai intr-una singura vorbesti despre el la persoana a treia singular, si anume: \"sa poarte intrebarea mea pe umerii lui\" .Trebuia sa scrii \"tai\".

Ps: Hai ca e frumos sa iubesti! :)

La multi ani, Monica.
Iti doresc sa cunosti mai multe decat poate cunoaste un suflet intr-o viata si sa traiesti cat mai multe clipe de fericire.

Am revenit in camera aceasta, pe care nu o recunosc, desi pe usa de la intrare e scris cu litere marunte \"acasa\". Am deschis fereastra, cautand nuante galbene si, daca nu mi-as fi arcuit la mixim senzorii, nu mi-as fi dat seama ca pe gene mi se asezasera fulgi de zapada. Ma incolteste o foame de ochi care sa ma sarute, dar, pana cand ultimul vers va fi \"Azi e joi\", ma hranesc cu literele tale care isi intorc, rand pe rand, fata catre mine.