E totul gol în jurul meu și-n mine
Totu-i pustiu, totu-a murit acum,
Jelesc ca pe un mort tot ce-a fost bine
Și toată flacăra ce-a dispărut în fum.
Suntem doar simple creaturi, doar
se avântă spre cer
se întoarce spre nori,
se luptă
cu aerul tare,
cu gheare de soare
cade,
spre zări nebănuite îl poartă un vânt aspru
se ridică măiastru,
și atinge cu vârful aripii cupola
La ropotele publicului spectator,
de aplauze, nu de ploaie,
Dirijorul făcu semnul acela.
Toată tăcerea s-a mai prelungit doar o clipită,
apoi alert, deși se părea că are coardele
E trist și gol, totul dispare, totu-i pustiu,
totul e umbră, totu-i macabru și e târziu...
lumea lor... doarme, cușca lor mică oftează,
lumea mea... trează, chiar de e noapte vibrează,
ce dacă
Intre rau si bine
Ma-mbolnavesc de dorul tau, in mine mor,
O, de stiam ca fara tine nu-i deloc usor!
Ce-as fi facut? Acelasi lucru, fara vreun regret;
E nebunesc, chiar de respir mai greu si
noapte bună lună plină
luminândă pe cearșafuri,
jumătăți de flori alături
de-alte jumătăți pe paturi.
jumătăți albe de fluturi
zburând larg înspre lumină,
jumătăți întregi de tihnă
sfârșind alte
