\"Vioara I, te rog reia\"
La ropotele publicului spectator, de aplauze, nu de ploaie, Dirijorul făcu semnul acela. Toată tăcerea s-a mai prelungit doar o clipită, apoi alert, deși se părea că are coardele
Si dirijorul spuse: te rog, reia!
E totul gol în jurul meu și-n mine Totu-i pustiu, totu-a murit acum, Jelesc ca pe un mort tot ce-a fost bine Și toată flacăra ce-a dispărut în fum. Suntem doar simple creaturi, doar
zboară; cine?
se avântă spre cer se întoarce spre nori, se luptă cu aerul tare, cu gheare de soare cade, spre zări nebănuite îl poartă un vânt aspru se ridică măiastru, și atinge cu vârful aripii cupola
noaptea târziu
E trist și gol, totul dispare, totu-i pustiu, totul e umbră, totu-i macabru și e târziu... lumea lor... doarme, cușca lor mică oftează, lumea mea... trează, chiar de e noapte vibrează, ce dacă
Intre rau si bine
Intre rau si bine Ma-mbolnavesc de dorul tau, in mine mor, O, de stiam ca fara tine nu-i deloc usor! Ce-as fi facut? Acelasi lucru, fara vreun regret; E nebunesc, chiar de respir mai greu si