o dată pe an
te căutam
cu o floare
floare goală
fără miros
cu petale nevăzătoare
îți spuneam pe limba ei
cineva te iubește
și anul acesta
și anul acesta
cineva
fără o floare
câte oglinzi am rotunjit în pântec
după chipul și asemănarea
iubirii din care tu m-ai urzit
de dorul tău le-am purtat zi de zi
în patimi fericite să le nasc
să le cresc
să le
îmbrățișează-mă
ce singură e viața
nu știe decât de mine
adu-i aminte tu
de cuvântul acela străpuns
adu-i aminte de
niciodată eu
și taci mai departe
până la capătul
niciunui alt
E ziua iubitului,
ziua soarelui din anul
începutului.
Celelalte zile sunt
fericite astre visând
să-i atingă forma sărutului.
Doar ziua mea fecundă
e luna plină-flămândă
de sămânța inimii
Mă bucur că exist,
chiar și numai pentru că
în drumul inimii te-am întâlnit --
ce dar mai mare vieții
decât să te fi iubit?
Știu, răsplata iubirii este doar
a iubi,
dar dacă azi mă bucur că
Rămâi cu bine
alesul meu prieten,
plec în uitare;
nu iau cu mine
nici un crâmpei
din gândurile tale.
Dacă aș reveni
în cuvinte
odată ca niciodată
aș fi doar o femeie care
îți așterne
AD