îi lipsește...
gândurile se aruncă
grăbite pe hârtie
în haită cuvintele se adună
în lacrimi, se sparg târziile vise
în șoapte, nu mai încap privirile...
și plânge...
adânc rănită, umbra
de
Razele se coboară, iar munții tac,
sunete de toacă, și eu încă zac,
Vântul strigă și ochii mi se zbat,
întro dulce frică, în câmpul cel vast...
Vocea răzbate, prin sângele\'mi rece,
iar privirea
