Mediu
las noaptea să mă sufoce
refuz dimineața cu o țigară
îmi întorc toate ferestrele
spre lumina unei duminici
îmi aduce liniște tâmpla ta
ea crește din coapsele mele
semăn culori pe câmpul unui dor care arde
apoi culeg verde din inimi trecute
roșu din sângele nostru
negru din ultima zi
mă doare locul unde desenai flori
pielea ta pielea mea
cine mai știe
cine mai știe
003.388
0