Poezie
northern lights
2 min lectură·
Mediu
pentru că tu visezi foarte rar in staccato păsări și restul cerului
mă cuprinzi jumătate necunoscută îmi retragi brațele
în brațe mijlocul în mijloc sinele în măști dumnezeu
retrograd venus din milo și toate mareele care ar urma după
iau o cruce așez în ea umărul femeii și sânul
cineva îmi împachetează jocul cu mărgele de sticlă
suntem presați de timp devenim frunze în ierbarul timpului
apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul
același număr ne formează numele la tine e
centrala pe lemne de ceață și sânge la mine salvarea
ține-te pe roșu iar noi ne țineam de tivul roșu al morții
și câți vor fi înțeles-o și pe aceasta
crești nuanțele dimineața întorci un ceas de apă mă atingi și
te pierzi în amănunte lași esențialul să curgă degeaba îți spun
soarbe-l femeie drumurile tale au degete orizontul
nu e decât o frânghie pentru pus la uscat rufele spălate în sfânta familie
mergem cu hegel de mână o altă realitate o copie zice mircea
salvează pisici și uneori știe că totul e un fel de istorie a spiritului
servit la desert din borcanul morții cu cireșe amare
apoi orice femeie se face bărbat
în împărăția cerurilor
și totul miroase a northern lights
024166
0
apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul\"
O lectură totuși liniștitoare. Așa, ca floarea soarelui.
Pe unde mai umblă Dumnezeu la arat (?)
Noroc bun!
MA