Poezie
Daruri
1 min lectură·
Mediu
Își zorește Săptămâna copilele cu pas ștrengar
La cules de raze duse, mai multe s-adune pentru dar.
Dintre toate, cea zglobie, Luni găsește și se-arată
Cu un imens buchet în brațe, ce ți-l dăruiește-ndată.
Mai prejos să nu se lase, Marți spre ceruri s-a-nălțat
Senin privirii să îți coboare din azuru-ndepărtat.
Grațioasă Miercuri vine, la rând urmând ea după ele,
Și-n darul de ieri presară lumină-n pulbere de stele.
Dintotdeauna îngemănate, Joi și cu Vineri, împreună,
Þi-or cerne vis nemaivăzut în nopțile cu clar de lună.
Neobservată să nu treacă, Sâmbăta în cale-ți iese,
C-o adiere caldă dăruindu-ți mângâierile-i alese.
Mezina rămasă-n urmă, se întreabă darul ce să-i fie.
Din ce-a voit să-ți aducă, toate-ți aparțin deja ție.
Abătută să n-o mai știu, Duminicii în mână îi las eu
Chiar de-i modest, cadou să-ți fie… ție, sufletul meu.
001.477
0