Gândurile unei inimi
De-ar fi s-aleg dintre zilele ce timpul le-a-nghițit Doar una singură, pe care din nou să o trăiesc, Aș alege-o pe cea în care m-ai învățat să iubesc... Apoi fericită m-aș stinge, îndeajuns am
Între cer și pământ
Oriunde pasul minții astăzi te-o purta, De mâine sau de ieri de te-o îndepărta, Cu roze far’ de rouă îți fie-ntâmpinate Trimisele gânduri spre clipe-ndepărtate. Iar când vreodată spinul ți le
Secret
Înveșmântată-n mantie fără de stele Þi-ascunse noaptea ochilor străini Pașii ce-ai furișat aseară prin grădini Când tainic ai strâns în buchet lalele. Cu fruntea azi de lună împodobită, Senină
Aproapelui
Nu știu cum privirea spre lumină să-ți îndrept, Mai oarbă decât tine eu însămi aș putea să fiu, Cu ochii întredeschiși abia filtrând, sașiu, Acea lumină ce poate-o porți deja adânc în piept. Nu
Eternitate
Sclipea pe-un cer orfan de alte stele, Sfidând a beznei sumbră mângâiere, Îndepărtând a nopții umbră O clipă, cu lumina ei s-ascundă Sfioasă, a soarelui perfidă lipsă Ce-a-ntunecat
Așteptare
Prin umbra unduitoare de-atâta verde foșnitor, Spre roca dintre izvoare ce scaldă al ei picior, O rază ce printre ramuri încetișor se strecoară Să ajungă la mine, din brazi
Daruri
Își zorește Săptămâna copilele cu pas ștrengar La cules de raze duse, mai multe s-adune pentru dar. Dintre toate, cea zglobie, Luni găsește și se-arată Cu un imens buchet în brațe, ce ți-l
Zâmbetul tău
Știam c-așa va fi: mai dulce, mai gingaș, mai minunat Decât tot ce eu vreodată am poftit… și-apoi gustat. Pentru-ntâia oară însă, când buzele-n sărut mi-ai prins, Te-aș certa! Ca prea în
Mângâiere
Pe fruntea mea aflată-n haos Așează-ți mâna în repaos, Și darul viselor senine M-adoarmă-n mângâieri divine. În palme-obrajii să-mi cuprinzi Ca-ntr-o râvnită-mbrățișare S-ar
