Banal și monoton,
Plictisitor,obișnuit.
Așa sufletu-mi chinuit și obosit
Descrie azi,un destin irosit.
Când știi că totul e nimic,
Când știi că cea mai mare realizare-i un eșec,
Când știi că
În ce te-ncrezi tu ,simplu muritor?
În ce?În sfinți?În bani?În lacrimi?
În ce?În vise și dorințe?În speranțe?
Și ce găsești acolo?
Alinare sau poate mult dorita mântuire?
O!Naiv ai fost,ești și
Visez la oameni fara chip
In intunericul albastru,
Si ma intreb de ce nu plang
Cand ei se pierd in infinit...
Visez, atat mai pot sa fac
Acum cand moartea e
