Poezii

Banal și monoton, Plictisitor,obișnuit. Așa sufletu-mi chinuit și obosit Descrie azi,un destin irosit. Când știi că totul e nimic, Când știi că cea mai mare realizare-i un eșec, Când știi că

În ce te-ncrezi tu ,simplu muritor? În ce?În sfinți?În bani?În lacrimi? În ce?În vise și dorințe?În speranțe? Și ce găsești acolo? Alinare sau poate mult dorita mântuire? O!Naiv ai fost,ești și

Visez la oameni fara chip In intunericul albastru, Si ma intreb de ce nu plang Cand ei se pierd in infinit... Visez, atat mai pot sa fac Acum cand moartea e