Jurnale

Cu o pagină nescrisă, cu o așteptare nesfârșită și cu o amintire viața ar fi completă. Libertatea dezamăgirii nu reușește să spulbere iluzia pietrificată și ochiul meu, închis de

Nu pot să visez că sunt prea lucid; nu pot să dorm că sunt prea visător; nu pot să gândesc că sunt prea adormit. Gândul îmi fuge din amintire în amintire. Nimic nu-l atinge. Sunt

Îmi cert sufletul; il cert că visează; visurile dor. Lumânarea care imi frige inima e iluzia. Dar ceara se topește si acolo unde odată pâlpâia o lumina, e întuneric. Doare. Oftez. Condamnată