Inchid ochii,si arunc privirea ta in urma,
si ea cade in inima mea...
Inchid vorba-ti,arunc glasul tau in liniste,
si el cade in inima mea...
Inchid mintea arunc,gandurile tale in lipsa,
si ele
Ca florile de tei,ce se ingrasa de sete,
intr-un ibric cu apa.
Cineva a zis ca-s moarte?
Dar le vezi cum inghit,
si transpira esenta vietii,prin fiecare por.
Asta mi-i se-ntampla cand te
Ca o petala rosie intr-o corola alba,
Ca o propozitie,rupta de contextul unei fraze,
Ca un sunet in dezacord c-un cantec
Ca o idee ce sta suspendata, articuland neputinta...
O aglomeratie
Ingerilor nu li-i se taie aripile...
Li-i se smulge incetisor, fulg cu fulg...
De ce?
Ca sa simta tupeul lor intors de a fi inocenti.
Cum, se poate sa omori ,cu sadism,ingeri?
Nu se poate,se
Niste indivizi,vor sa ne spele sinapsele,
c-un burete de sirma,
si inima cu clor.
De ce?
Pai stiu ei ,mai bine…
Ce daca nu vrem, pentru binele nostru,
ne vor
Se-mpiedica in inima mea , inima mea,
Alearga-n mine imaginea ta , cu o scanteie lipita de ea
Ti-ai facut in mine-altar ?
Si cand m-ai intrebat daca spatiul e liber...
Te-ai
Oamenii,in general ,doresc sa auda povesti incredibile, de un “fantastic adevarat”.Ne place sa dorim imposibilul,ne atrage ca un magnet si daca stim sa convertim imposibilul
