lui V.
Depărtându-se abajurul norilor
în lumea-sâmbure
pielea s-a încruntat:secetă.
Miroase a lene
și pot să hibernez
în tăcerile tale.
Doar astfel
gândurile jinduitoare
rostogolind sărat
Sub luna crudă
am uitat că aștept;
dar a venit frica.
Nebunii și literele
se aseamănă;
scrisul e pentru ei.
Am uitat de secunde
a venit frica fricii mele;
dansul literelor
e dansul
Smulge-mi chipul
dintre semitic înfioratele-ți gene!
Precum nocturna întregită la pian
sub constelația arabă
de-un biet Chopin
compune-mă;
cu pauze de libertate
și sărutări pe coapsa udă
ca
Binecuvântând
diminețile orbilor fără răsărit
m-am trezit.
Sunt multe trepte,
trepte cu ochi verzi,tăcute,
și gândurile urcă și coboară
spre plus sau minus unu.
\"Aripă sau fulg?\" mă
Pe rând
mă ascundeam în palmele tale
să nu mă găsească timpul.
Să caute înnebunit
să piardă firul secundelor
să-și odihnească picioarele
în înserare.
Dar ți-am simțit inima,
oră plină de
Suflete geamăn,
de ce m-ai chemat în pustiu
lângă ochiul Sfinxului?
aici nu știu să scriu.
Tâmplele-mi bat
sub povara Căii Lactee.
Piciorul meu are un semn-
gând cu trei colțuri,
sau piciorul
Unghiile au rămas în carne
căutând litere-
rădăcini telurice de suflet.
Dacă te vreau ploaie,
literele vor iubi,
pipăind aerul cu trupurile.
Dacă te vreau viscol,
am să mă așez la
Clipa e prea grea;
povara pentru umerii mei.
Aripile de inger
s-au destramat.
M-am prabusit, ca si Icar,
in marea dragostei.
Nu stiu sa inot!
Acum pamantul tace;
in urechi
Ma grabesc.
Secundele au luat locul pupilei;
vad timpul altora.
Poate daca ai sti
poate daca ai vrea
mi-ai lua in brate simturile
soptindu-le incet, incet..
cantec atemporal.
Noaptea trezita din somn asculta.
Ploaia nu sterge hieroglife;
flori de cerneala pe hartia trupului.
Flori negre, flori rosii..
Lemnul crucii e mucegait
si noptii ii e foame de
Nu sunt cuvinte
pentru fiecare frunza
sau poate aripi de clorofila
pentru o silaba.
Viata picura din rana
cu gust sarat,macabru,rar;
e viata mortilor din mine
ce-ncearca sa
Urma inceputului e uriasa.
Cand tu saruti
ecoul timpului din incheietura
sangele se trage inapoi
in cochilia intunericului din mine
sau poate din jurul meu.
Ca mai tarziu sa te
Sange strain rasuna-n tampla
si noaptea se aduna la geam
ganduri uitate atarna jalnic
de tavan.
Noaptea urla-n cor cu lupii
si tamplele adanc zvacnesc
as vrea sa cred ca zbor
Fericirile mele de zi cu zi
sunt gesturile, cuvintele,
umbra sarutului
ce-mi face pielea sa zambeasca.
Pentru ele ma opresc
din drumul meu spre toamna.
Mai inalt decat luna
canta dragostea la fereastra;
dar nimeni nu aude.
Vis. Visam ca iubesc lumea
si ma metamorfozez incet
in aer, apa, foc, pamant;
si ard in hohotul ploii
De ce norii se-mbata cu vant
sa cante ploaie?
Unde simt aripile somnul?
Aici e cer sau pamant?
Pasii surzi trec pereche;
unul iti apartine.
Celalalt..
Eu, blestemul,
Afara picaturi se sinucid
imprastiindu-si creierii.
Dumnezeu, alungat cu pietre,
a plecat sa mediteze.
E tarziu.
Imi strang aripile sa nu cada.
Vantul urla barbar in pustiu.
E prea cald.
Mi-e dor de racoarea pleoapelor grele,
aplecate peste trup.
Iti dau gura mea de vant
sufla-n soare
sa se stinga.
Vreau sa desenez
inceputul primei stele in
Cu mana bezna, noaptea zgarie peretii
si cerul cade peste fluturii dintai.
Stelele, innebunite, musca pamantul viu de apa.
Mi-e dor de mine.
Acum, fluturii agonizeaza.
Imi caut
