Poezii

lui V. Depărtându-se abajurul norilor în lumea-sâmbure pielea s-a încruntat:secetă. Miroase a lene și pot să hibernez în tăcerile tale. Doar astfel gândurile jinduitoare rostogolind sărat

Sub luna crudă am uitat că aștept; dar a venit frica. Nebunii și literele se aseamănă; scrisul e pentru ei. Am uitat de secunde a venit frica fricii mele; dansul literelor e dansul

Smulge-mi chipul dintre semitic înfioratele-ți gene! Precum nocturna întregită la pian sub constelația arabă de-un biet Chopin compune-mă; cu pauze de libertate și sărutări pe coapsa udă ca

Timp rece, de porțelan, curge pe lângă trup, chinuit. Inima îmi doarme-n palmă și treptele sunt inutile; Cerul e prea sus prăbușit.

Binecuvântând diminețile orbilor fără răsărit m-am trezit. Sunt multe trepte, trepte cu ochi verzi,tăcute, și gândurile urcă și coboară spre plus sau minus unu. \"Aripă sau fulg?\" mă

Pe rând mă ascundeam în palmele tale să nu mă găsească timpul. Să caute înnebunit să piardă firul secundelor să-și odihnească picioarele în înserare. Dar ți-am simțit inima, oră plină de

Suflete geamăn, de ce m-ai chemat în pustiu lângă ochiul Sfinxului? aici nu știu să scriu. Tâmplele-mi bat sub povara Căii Lactee. Piciorul meu are un semn- gând cu trei colțuri, sau piciorul

Unghiile au rămas în carne căutând litere- rădăcini telurice de suflet. Dacă te vreau ploaie, literele vor iubi, pipăind aerul cu trupurile. Dacă te vreau viscol, am să mă așez la

Clipa e prea grea; povara pentru umerii mei. Aripile de inger s-au destramat. M-am prabusit, ca si Icar, in marea dragostei. Nu stiu sa inot! Acum pamantul tace; in urechi

Ma grabesc. Secundele au luat locul pupilei; vad timpul altora. Poate daca ai sti poate daca ai vrea mi-ai lua in brate simturile soptindu-le incet, incet.. cantec atemporal.

Noaptea trezita din somn asculta. Ploaia nu sterge hieroglife; flori de cerneala pe hartia trupului. Flori negre, flori rosii.. Lemnul crucii e mucegait si noptii ii e foame de

Nu sunt cuvinte pentru fiecare frunza sau poate aripi de clorofila pentru o silaba. Viata picura din rana cu gust sarat,macabru,rar; e viata mortilor din mine ce-ncearca sa

Urma inceputului e uriasa. Cand tu saruti ecoul timpului din incheietura sangele se trage inapoi in cochilia intunericului din mine sau poate din jurul meu. Ca mai tarziu sa te

Cerul isi e suficient siesi; refuza ochii ce-i contempla sinceritatea. Si totusi norii il invata plansul. In schimb eu, ce-am uitat zborul port lacrimile-n carne; cantecele altora

Sange strain rasuna-n tampla si noaptea se aduna la geam ganduri uitate atarna jalnic de tavan. Noaptea urla-n cor cu lupii si tamplele adanc zvacnesc as vrea sa cred ca zbor

Fericirile mele de zi cu zi sunt gesturile, cuvintele, umbra sarutului ce-mi face pielea sa zambeasca. Pentru ele ma opresc din drumul meu spre toamna.

Mai inalt decat luna canta dragostea la fereastra; dar nimeni nu aude. Vis. Visam ca iubesc lumea si ma metamorfozez incet in aer, apa, foc, pamant; si ard in hohotul ploii

De ce norii se-mbata cu vant sa cante ploaie? Unde simt aripile somnul? Aici e cer sau pamant? Pasii surzi trec pereche; unul iti apartine. Celalalt.. Eu, blestemul,

Afara picaturi se sinucid imprastiindu-si creierii. Dumnezeu, alungat cu pietre, a plecat sa mediteze. E tarziu. Imi strang aripile sa nu cada. Vantul urla barbar in pustiu.

E prea cald. Mi-e dor de racoarea pleoapelor grele, aplecate peste trup. Iti dau gura mea de vant sufla-n soare sa se stinga. Vreau sa desenez inceputul primei stele in

Cu mana bezna, noaptea zgarie peretii si cerul cade peste fluturii dintai. Stelele, innebunite, musca pamantul viu de apa. Mi-e dor de mine. Acum, fluturii agonizeaza. Imi caut