Poezie
Pasarea martirului uitat
Pasarea
1 min lectură·
Mediu
Lucind în noapte
O notă suavă
Se aude printre stele
Și scutură o minte
Străpungând cugetele
A mii și mii de ani.
Ridicându-se omul vede
Imaginea unei lupte
A mii de păsări albe,
Restul fiind cenuși.
\"Revoltă\" strigă multe,
Dar în curând sunt înghițite
De marea de pene gri.
Martirii brusc tac
În timp ce în aer zboară
Un nor de pene albe,
Ce libertate țipă
Copiilor cu aripi.
Poate ei vor face sau nu altceva,
Important e ce hrănește acel suflet uman,
Ce va arde veșnic
Ca flacăra martirului uitat...
002013
0