Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Fără sonor înapoi

At the end of the world Or the last thing I see You are Never coming home

1 min lectură·
Mediu
părea sinceră
înspăimântată
de planuri ce se-ntind se agață de tălpi
în perspective clisoase ca niște jurăminte
câte timpuri să trec pe derulare rapidă
să-mi pretind că ești
memoria
ce pulsează
locuind o tăietură abilă
olea
stă nemișcată
acolo
înconjurată în miliarde de firișoare de tăcere
un praf auriu
cât să-ți dorești să întinzi mâinile
să-l poți atinge
nespus
fără sonor
în urma ei
se zvârcolește
țigarea
dusă pe jumătate fracturată
ca o încheietură
vreau înapoi
îți vreau viața
atât de virgină
ca un caiet proaspăt de librărie
scorțos
să-l înmoi cu mâinile mele
merită
0105.206
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
95
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

alice drogoreanu. “Fără sonor înapoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-drogoreanu/poezie/230674/fara-sonor-inapoi

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sunet1Ssunet1
zau ca merita
sa citesti poema asta

imi placu mult
nespus
fără sonor
0
@dazliousDdazlious
Uh, ce senzații..

te vreau
îți vreau viața
atât de virgină
ca un caiet proaspăt de librărie
scorțos
să-l înmoi cu mâinile mele

merită

sfârșitul e foarte mișto construit. Îmi aduce aminte de cât de mult îmi place mirosul cărților noi sau al caietelor groase cu foile atât de goale și frumoase ca pulpițele unei fetițe grăsuțe..:))

nespus
fără sonor
în urma ei
se zvârcolește
țigarea
dusă pe jumătate fracturată
ca o încheietură

mi-a plăcut.

do.

0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
zău
că mă bucur că merită citită, Mihai

Do

exact la alea mă gândeam
nu e nimic mai fresh ca mirosul de hârtie nouă
doar pentru tine
specially

0
Distincție acordată
@florin-caragiuFCflorin caragiu
te izbește de la început sinceritatea zbaterii, spaima de a rămâne captivă, care cere o derulare rapidă, o tăietură abilă în memorie. Strofa ce vine e un punct culminant: \"olea
stă nemișcată/ acolo/ înconjurată în miliarde de firișoare de tăcere/ un praf auriu/ cât să-ți dorești să întinzi mâinile/ să-l poți atinge\", o nemișcare aureolată ce își exercită fascinația... zvârcolirea țigării și evocarea fracturii introduc plastic ca niște substanțe de contrast partea ultimă, în care sinceritatea revendică dezinvoltura purității cu coperți tari. Acestea din urmă semnifică poate o voință neîndoită, crudă, neplafonată, dar înmuiată sau fluidizată de mâinile iubirii... înăuntrul ei, mirosul foilor ce așteaptă să fie locuite... un înapoi ce trimite spre înainte într-un balans cu sclipiri eliberatoare... tocmai aceste sclipiri certe dau sentimentul de \"suflu nou\".
0
@traian-rotarescuTRTraian Rotărescu
îți vreau viața
atât de virgină
ca un caiet proaspăt de librărie

Adverbul \"atat de\" scartaie, pt ca virginitatea e una in toate formele ei, sau mai corect spus, toate posibilele comparatii exista datorita unui singur atribut esential, nu e o virginitate ( fie si ca stare), individualizata in comparatii, metafore..etc, mai deosebita, mai auntonoma comparata cu restul notiunilor cirumscrise sensului, adica evidentierea unicitatii prezentata prin prisma ambalajului notional ( lol) care-o contine nu e de recomandat, e artificios, de parca DACA nu era musai una de caiet, redata strict sub aceasta forma, n-ar mai fi contat, e o fortare a alternativelor, si orice fortare nu are validitate ( in contextul de fata)

eu as fi trecut \" la fel de virgina

apropo, si la ce te ajuta sa pretinzi cuiva sa-ti fie memorie, cea proprie nu e de ajuns?
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
Florin
că tu vezi înseamnă că derulez bine
mulțam de stea

Traian
ai dreptate evident
mă păstrez însă , știi cum scriu eu
\" la fel \" e o comparație
\"atât\" mi se pare definitoriu

memoria e coerența noastră, rațiunea noastră, acțiunea noastră, sentimentul nostru.Nu suntem nimic fără ea - Bunuel

memoria pentru mine e tot
0
ai calcat...neasemuit de...frumos ?...Sunt in zbatere...mi se sopteste sa-mi trag urmele inspre piept, adunate...Cat ? Cat sa-mi atinga sternul intr-o palida incruntare...urme infruntandul pe el...sinele meu, calcatul nesine nedesfacut...feciorelnic.(.)Punctul acesta mai cerea un punct.
Comul meu, se voia destoinic....In zadar, ceea ce eu consideram destoinic, tu il consideri rebel...si cum Doamne iarta-ma il mai consideri...femeie !?
0
pe cand am ajuns si eu aici, s-a cam spus tot. acum sunt ca: \"țigarea
dusă pe jumătate fracturată
ca o încheietură\"... cand nu mai e tutun in casa, arde si partea asta...
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
Templiere
faci poezie pe aici pe la mine
mă duc să beau cafea și să mai citesc odată


I-M
(doamne ce-mi place cum iese I-M:))
niciodată nu se spune tot
în cuvinte


0
unde pui ca si eu am bucuria asta a numelor care ies bine ca o (imp):resie de tarm de mare. cum o sa se spuna tot in cuvinte. daca ar fi asa, unde-ar fi muzica, unde-ar fi baletul, si cel mai mult, unde-ar fi loc de tacere? \"intorsaturile tale-s ca mangaierile unei raze\" (citeste si tu sa vezi cum suna matematic textul: intorsaturile tale-s ca derivatele pozitive de pe o curba neteda... recunosti ca metafora-i mai bina ca \"exprimarea...\") Inca mai arde frantura aceea de tigara...
0