Poezie
Fără sonor înapoi
At the end of the world Or the last thing I see You are Never coming home
1 min lectură·
Mediu
părea sinceră
înspăimântată
de planuri ce se-ntind se agață de tălpi
în perspective clisoase ca niște jurăminte
câte timpuri să trec pe derulare rapidă
să-mi pretind că ești
memoria
ce pulsează
locuind o tăietură abilă
olea
stă nemișcată
acolo
înconjurată în miliarde de firișoare de tăcere
un praf auriu
cât să-ți dorești să întinzi mâinile
să-l poți atinge
nespus
fără sonor
în urma ei
se zvârcolește
țigarea
dusă pe jumătate fracturată
ca o încheietură
vreau înapoi
îți vreau viața
atât de virgină
ca un caiet proaspăt de librărie
scorțos
să-l înmoi cu mâinile mele
merită
0105.206
0

sa citesti poema asta
imi placu mult
nespus
fără sonor