Krasavița

Da in acest poem o sa raman indelung pentru ca sa-l gust pentru ca sa-i simt boala pentru ca sa-l tin in mine... aici parca te areti tu jucandu-te printre cuvinte... ca o mireasa virgina!

bea un pahar cu vin
să se ducă amăreala

:)))))) uln.

un abur peste aerul rece mi sa pare in plus. la fel ca o mare alba revarsata in strada. dar daca stai sa-ti imaginezi cum vine asta, eu nu pot. cum poate ceva strans sa fie revarsat? :)) urmatoarea strofa prea abstracta in primele ei versuri, iar ca amintirile iti mananca pielea si iti zgarie ciorapii e cam ... vreau sa-ti spun ca nu ti-a iesit metafora, daca ai intentionat una (sau mai multe). :D despre strange ochii nu mai zic nimic. :)) ciudat si neinteresant final!
ce-i krasavita?

ramona
nu poți nu poți
eu nu intenționez nimic nicum metafore, ar fi culmea :))

krasavița?
caută și tu dacă ești curioasă

\"mireasa aleargă pe trepte roșie toată
cu poalele strânse
ca o mare ca o mare albă revărsată
în stradă\"

da aici mi-a placut poezia...da aici se simte poetul... cine nu pricepe nu are ce cauta in poezie!

uln, cine esti tu sa spui cine are ce cauta si cine nu in poezie? ti-a placut si tie ce nu mi-a placut mie...
mie nu-mi suna bine versurile astea doua:
cu poalele strânse
ca o mare ca o mare albă revărsată
si pt asta vrei sa dispar? ma faci sa rad.

profund acest poem. eu zic ca se simte poeta alice de la inceput pana la sfarsit. un poem bogat in imagini chinuite, colorat si sugrumat.

Din perspectiva Krasavitei (trebuie sa fie un nume rusesc,ceva...desi crezusem, la un mom. dat ca s-ar putea sa fie un simbol mitologic reprezentat de un sarpe, gen energie kundalini) care asista la un presupus \"cel mai fericit moment din viata\" al unei mirese, acele amintiri cu \"limbi abrazive\", referiri reptiliene, s-ar fi manifestat oricum.
Ultimul vers da de inteles ca si ea cunoscuse un mariaj nefericit -desi iarasi, poate ca gandea despre rochia celeilalte,nu despre a ei- mariaj de care se lipsise, depasindu-i incheierea, \"going on\".
Nu se simt neaparat compatimirea pt acea femeie, ci mai ales dorinta EI de a fi fost, la un moment dat compatimita (inteleasa) intr-un moment de criza...la fel de bine poate ca n-a spus nimanui despre acel moment trait de ea si nici nu va spune.

traiane
jos pălăria!

nu știu de ce dar tind să iau
pentru prima oară
spusele tale
ca pe o părere sau apreciere
cu adevărat

e oricum altceva decât \"nu-mi place nu-mi place\"(destul de plictisitor la un moment dat)

aproape de tine un sentiment al nesansei; „un abur in aerul rece” atarna in noaptea traita intre „urmele pofticioase / balind obrajiii / lacom”. Ti se vad stigmele dincolo de „salul verde / in jurul gatului” acoperindu-ti timpul scrijelit cu oameni. E doar un zambet aruncat in multime; doar o mireasa alergand „pe trepte rosie toata / cu poalele stranse / ca o mare ca o mare alba revarsata / in strada” (superb). Un nerv incandescent al deziluziei, regasit in personaje imprumutate intr-o secunda de poezie.
frumos

cu stima, blueboy

e doar un zâmbet aruncat în mulțime


mulțumesc Cornel