Isaak

\"lipește
față de față
fix
iris pe iris
nebunia
face transplant într-o lume închisă\"

Adica...fata sa si a nebuniei..sau oricare doua fete contopite?

\"eu nu sunt salomee să știi\"-
dar atunci, dansand, cum spui ceva mai departe, devii una, chiar daca nu asta ti-ai propus.sau poate ca asta inseamna ca dansul salomeei nu a fost unul dramatic..desi poate ca tot un fel de \"revers\" al dragostei simtea pt capul prorocului \"nebun intru D-zeu\"


aorte impletite...asta spune...

salome nu a dansat niciodată cu o tavă cu alegeri în mână
precum spuneam
nu sunt și nu știu să fiu salomee

...dar ai ales sa fi ploaie in mainile unei statui (din otel). \"let it be\" la o distanta insuficienta, neinteleasa si uitata. nimeni nu mai plange ca si cum ar fi nefericire. distantele desenate pe o \"tava de argint\" sunt acoperite (acum) de un egoism feroce... iar Dragostea e povestea fiecarui barbar constient ca poate alege...

cred că
povestea Dragostei
e pentru fiecare alta, în limbi diferite, cu înțelesuri diferite
ca noi toți dealfel

\"pe tava de argint
o să dansez
desenând
în dreapta fericire
în stânga let it be\"

pentru mine, fericire = let it be, pe tava mea se amesteca stanga cu dreapta.

\"de ce ți-ai construi un alt spațiu? ca o cameră
în care
să exiști
revărsat
ca și cum fericirea nu ar fi tot o formă de autism
o cușcă din părțile tale indecise
dornice
nu se știe pentru cât timp
nu se știe de ce\"

asa simt si eu, ca \"fericirea e o forma de autism\",o cusca cu pereti de egoism, plina cu varf si indesat de parti indecise, ale mele toate...

cel putin asa e cusca mea...probabil exista si custi mai simple si mai aerisite

de ce Flori să le amesteci?
de ce să nu alegi let it be cu tot ce-o urma după?
de unde știi ce e, cât e și cine garantează cum e fericirea?
dacă e prea puțin ?

despre o lume inchisa unde pot avea loc alegeri. existenta este o revarsare, iar fericirea o forma de autims ( ! )
este un poem ermetic, este unul cu usile inchise unde se decide ceva, unde eurile se unesc,
deosebit acest poem prin concretete si aszare,
medeea iancu ciochia

poemul este destul de abulic... nu-mi ingadui sa critic putinta poeziei de a purta straie noi pe trupuri mumificate
nu-mi ingadui sa critic ori sa depreciez aura metafizica a poeziei... simplitatea este a maestrilor in jocul margelelor de sticla... iata ca ajungem si la poem respectand senzualitatea feminina a expresie... impunandu-mi sa nu urmaresc gandurile profetului Isaak unul din cei trei veniti din David... sincer poezia este dinamica
iar dinamismul umple golurile de substanta ...Isaak in poemul tau nu-si gaseste rostul... dar trecand peste sobrietatea si solemnitatea poeziei iata ca tu gasesti o fanta in care iti sta bine... ca o balerina care nu numai
ca danseaza bine ...are si ochi verzi... uitand cateva strofe care nu-si gasesc rostul poemul este neindoielnic savuros!...Uln

Uln,
Isaak al meu nu e un personajul la care te gândești tu
niciun profet
nicio \"celebritate\"
e un TU impersonal
iar eu i-am spus Isaak

medeea
cu adevărat e o lume închisă
în fața unor uși sau ochi, închisă
în spatele lor, la fel

numa alegeri peste tot...c\'est la vie