un avanpost al nebuniei

poemul asta e chiar bun, sunt pe aici niste exprimari care mi-au placut mult:
\"caii sunt plini de spume zăbale pline de sânge udă solia de iubire
doar ea frige și carnea aburindă a animalelor devotate
toate zidurile sunt scrijelite cu poezii și gemete\"

\"Fă ceva și dă send gândurilor ălora
sau sens măcar, dacă nu sunt compatibile mess-urile noastre
poate la alții așteptarea sporește dorința
cu cât întârzie mai mult iubitul cu atât e mai aprins totul
la mine e doar
un avanpost al nebuniei
de tine\"

si \"rosul asteptarii\" prin batista pare cumva inclinat spre un fat- frumos, pe care il putem intui impotmolit in sine, ca intr-o cosânzeană ratată

poate sunt niste versuri usor in plus pe ici pe colo, dar, hotarat, e un poem bun

este probabil cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o in ultimul timp...

Dan
mă așteptam, senzorial fiind, să alegi pasajele alea...
îmi plac poveștile la granița cu realitatea și de-aș fi fost prințesă aș fi scris zidurile cu așteptarea mea...Între timp,el ar fi devenit un boșorog reumatic și crăcănat de la atâta călărit:))))...iar eu nu cos un nasture, necum armuri destrămate...

btw...fiecare rând pe care îl emiți mă trimite spre altceva, și o să iasă o altă poezie, omule!