je sais aussi rouge aussi la serrure

n-am cum să recunosc asta

nici să spun niște lucruri parcă m-aș lupta cu lopata-n zăpadă să croiesc un canal până în poartă poate reușesc să ajung la stradă și în stradă să văd că da mai sunt și alții ca mine

niște robinsoni crusoi mișcați

împotmolindu-se ca scăpați într-un mare coșmar

împărțirea în noi și

ceilalți nu ne-a folosit la nimic

un șir lung de greșeli controlate matematic

o gheară cu vene structură și tendoane de metal o mașină extrem de precisă

prinde perfect și aduce fără pic de milă lucruri pe care le-aș fi crezut pierdute demult

care au fost un moment singurul motiv să mă simt din cap până în picioare

ca în iarnă

1989 frig

în cameră am pat scaun dulap soba mai are puțin să se stingă

am îndesat în ea caiete vechi o carte de telefon mă gândeam dacă să renunț la colecția de creioane nu e nimeni acasă mama și-a luat o excursie tata separat

o alta direcții diferite

stau călare pe masa din hol pe telefon e un lăcățel roșu

geamul e o înghețată teribil ce e

prin ea afară e alb apoi doar sclipește

când aprind lumânarea

nu încerc să gândesc ce gândești să merg mersul tău să uit ce uitaseși

nu mă trag de mână să inventez o privire direct interesată de

proporțional cu

un set de cuvinte calculate corect cu traseu bine stabilit

ca o ținută la dungă

corectă social

în urcare

desigur

pot să dau semne că sunt aici că ascult că înțeleg

nu

aud totul ca pe un film rusesc ascuns sub niște cadre niște gesturi la fel de lipsite de legături

ca și pagina în care pun un pian

în convulsii

cum altfel dacă nu acel sentiment

de pian un pic confuz un pic absurd ceva stil ură la fel

ca o năbădaie din dragoste

lângă mine e o lumină mică

de pe care curge în continuare ceara