Poezie
anatomia gustului de in
1 min lectură·
Mediu
de fiecare dată
șiroia apă
clopotele
depărtau multe ciori
erai deja pervertit
spate în spate
orbi
legați
ascultând cum în loc de fețe dumnezeu
ne-a pus suflete
pe dos
cum
încap toate
vioara pe coapsa goală hârșcâiala de cărbune
sub pânzele de in
răsuflarea
alta de la o zi spre cealaltă
am știut de când am văzut ușa
aș fi vrut să-mi vezi părul
să te intrige de parcă ai mărunți un înțeles
răscolind sticluțe de culoare ca să pui lumina în locul cuvenit
câte vorbe sunt acum - nici una
și câte sunete - toate
între ele ceva
ar trebui să poarte un nume
înălțimea singurătății se măsoară în fiecare ochi de geam
orice poveste începe cu o ușă
cineva mută scaunele uneori
ți-aș fi putut spune cu puține cuvinte
că avem viața pictată dinainte
ține-mi mîinile departe
044.747
0
orice poveste începe cu o ușă
cineva mută scaunele uneori
ți-aș fi putut spune cu puține cuvinte
că avem viața pictată dinainte\" Peisajul melancolic de la început se menține în tot poemul, ai scris cu sufletul și se simte!