Poezie
La vérité
1 min lectură·
Mediu
oriunde
colț cu undeva rătăcește
pana de memorie 4 pereți câmpul înghețat pantofii aventurați seara răvășită
piciorul patului
nu mai știu
diavolul și bunul dumnezeu stau
ușă în ușă când și când
schimbă plăci de patefon atunci
te aud cel mai bine
când dansezi
samba pare o tulburare de percepție
probabil că
am uitat
paris match-ul și laptele pe scară
în lumânare
loviturile de grație se evaluau din instinct
frumusețe și frământări
un covor
întristat mai degrabă de o anomalie gustativă
lasă-l
e singur
e la fel ca o pușcă de vânătoare în salonul de porțelan
ce nopți de hoinăreală olea
ce filme simple teribil de simple
nimeni n-a aflat de ce iubim poveștile
făgăduiala e o invenție poetică
o matrioșkă înțepenind
timpul în loc
oase pene sânge
atât rămâne când se termină reprezentația
n-ai știut?
mai erau unii care
auzeau voci
022786
0
eu am avut impresia ca sunt undeva intr-un fel de circ si ca sunt spectator si uneori iau si parte.
poemul tau m-a dus cu gandul la fabulosul roman ¨maestrul si margareta ¨, dar, dar, nu asta spui tu aci.