Poezie
Autopsia căutării
2 min lectură·
Mediu
Caut, scormonesc
După ceva ce nu știu
Caut într-o ramă
În spatele unei picturi
Sprijinite de o pensulă
Din mătase de porumb.
Caut și mă întreb
Unde aș fi putut pune
Acel ceva
Care nu știu dacă îl caut -
O fi oare pus
Într-un cuprins de foi volante
Cu întoarcere de la punctul de plecare
Sau se scurge în pămînt
Printr-un trunchi macinat de ani-
Trunchi retezat,
Fără frunze din paiete
Sau ramuri de carton.
Arde ideea căutarii în pavaj,
Sub fiecare dală de argint
Măcinată de ghearele betonului,
Întoarsă pe toate părțile
De curentul făcut
În trecerea timpului
Ca pe titrezul răsucit
De un copil blond
Cu priviri mirate
Și mîini de păpușă.
Caut fără să găsesc
Acel ceva
Pe care nu îl caut.
Fac autopsia căutării,
O disec
Și văd sîngele
Cum șerpuiește
În labirintul fără de ieșire
Șerpuiește
Precum zeama unei portocale
Sparte de lama cuțitului agresiv
Cu mîner din coarne de cerb
Poate în spatele
Unor buze de mărăcini
Să se ascundă
Cautarea mea de la toarta ceștii
Cu rolul corupt
De a-mi soarbe setea.
Se evaporă nori de lapte
Prin gerul
Troienelor de flăcări
Pe care le scormonesc
Cu bisturiul
Ce îl țin strîns
În mîinile cuprinse de tremur
De emoția căutării neîmplinite
A nimicului.
001573
0