Poezie
Când totul se transformă...
1 min lectură·
Mediu
...într-o floare de colț.
și nu duminica, așa cum se întâmplă în fiecare zi de uitare -
e ceva ce strămoșii nu au știut
îmi voi lăsa peste munți buza mea lichidă și îmi voi deschide ochii plini de ferigi
iar tu te vei înclina și vei ierta
cântând
iar lor... lor nici măcar nu le-a părut rău că au murit
s-au lăsat să cadă pe țărmuri și pe globuri
spărgându-le în liniște sub apă ca pe niște baloane de săpun
în paradisul alb
001867
0