Poezie
Să nu fii vrabie!
... dar a fost
1 min lectură·
Mediu
am auzit-o cum mi-a crescut din palmă
i s-a ivit - pentru prima oara de când i l-am lăsat liber - ciocul
și m-a durut.
dintr-un nod în gât i-a apărut întâi un ochi, apoi celălalt
lumina i-a stat prea puțin împotrivă când a venit pe lume
dar apoi s-a încăierat cu toți fulgii ei -
am suflat spre ea și m-a privit fix, mustrător
pentru că i-am împrăștiat scheletul de sticlă odată cu penele
ninsoare de sânge / ninsoare de cioburi
caldă și rece a fost ninsoarea / albă și roșie a umplut mâna care a născut-o
m-a lăsat să vorbesc mai departe / eu cu mine / ea cu ea
și m-a durut.
De atunci n-am mai lăsat-o în urmă, ci am pierdut-o într-un empty end
001.920
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alice Diana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Alice Diana Boboc. “Să nu fii vrabie!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-diana-boboc/poezie/1826964/sa-nu-fii-vrabieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.