Poezie
Când cerul se scutură de trupuri
2 min lectură·
Mediu
Te las să mă numeri în drumuri îngânate de frunze pe alocuri simt gust de plăcintă de mere cu scorțișoară / cu gândul vei ajunge la mine prin rânduri de parfumuri ce nu s-au prins în săli de așteptare / cauți mai departe dând din mână în mână zâmbetul / cerul se scutură de trupuri / la capăt de tunel/ sentimente simpatice au insomnii cu mișcări în dezvoltare și devin eu / clătinări de cap / la 2 lei sau la 5 lei / ambalaje goale și sufocante/ zile din dialoguri amintite / mai știi cum e să fii un răsad de flori cu viață scurtă? ne facem că nu pricepem / e târziu să mai ai dreptul de a fi ascultat dar e și mai frumos să pleci într-o fotografie / deja desenez rama cu o muzică veche și șampanie / n-a avut zile? Ba avut, dar numai că i le-a luat cineva/ da? îți doresc o zi verde! / te dizolv și te respir prin măduva oaselor / totul depinde de temperatură în dimineața cu ciocolată caldă ridic din umeri și cresc prin fereastră / într-adevăr inspiră armonia picturilor abstracte prin sonor dat tare / într-un un orizont de plăcere în care nu pătrunde decât alegria
001.761
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alice Diana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 208
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 1
- Actualizat
Cum sa citezi
Alice Diana Boboc. “Când cerul se scutură de trupuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-diana-boboc/poezie/1792901/cand-cerul-se-scutura-de-trupuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
