Mă întreb cât de liber mi-e sufletul?
Când simt pace, liniște, vid beatific, EVRIKA: m-am regăsit!
Mă iubesc, și Te iubesc și pe tine... și pe tine! Da! Chiar și tu, nu cel din urmă, te
-dragoste flămândă de forță de tine...
-de sine aș-răspunde,recunosc cu roșii obraji
...să-ți strâng mâna căuș,să sorb indrăzneală,
să zbor printre gânduri,respirând iubire!
Curaj de-aș avea
Crescuse pe câmp.
Apăruse asemeni unei stele...roșie,în infinitul verde!
O privesc.
O privesc fermecată.
Întind mâna...alerg spre ea.
Parfumul mă îmbată...
Sunt fericită!
\"...albastrul nu e o culoare, e și el o liniște.\"
(Jurnalul fericirii- N.Steinhardt)
De fapt, asta \" trăiam\" cănd eram copil!
Camera cu pereți albaștri... și covorul, și vaza,și
Se urcase,flacără,în copac.
Privea cu ochi calzi si speriati in jur.
Luă o alună.
O ronțăi.
Un tunet străbătu liniștea...
si flacăra se stinse...
(la 13 ani)
Se desprinse ,
alunecând ușor spre pământ,
asemeni unui fluture...
întruchipa gingășia,liniștea...
poate moartea?
Fragedă cum ești,peste timp vei fi un zâmbet uitat,
un gând câzut in
esti...
lumea de dupa fereastra odaii mele,
departarea...
si totusi atat de aproape,
in suflet.
cum sa-ti ating sufletul?
cum sa-l deschid pe al meu?
...caut o cale spre Tine!
