Suflet solid, respinge orice.Tot.
Dar trupul fragil acceptă robot,
Cu ochi largi, hărăziți pustiirii,
Zâmbet căzut, micșorat fără scop,
Sorbit rar de mădularele lumii vii,
Cu ochii mijiți spre
Ploaia pentru mine plânge.
Umbra ei cea trecătoare,
Pentru mine doare.
Din băltita tinerețe,
Nu a mai rămas noroc,
Noaptea licăre, se frânge,
Strop cu strop.
Sufletul nu mai e treaz,