Poezie
Viu
1 min lectură·
Mediu
Suflet solid, respinge orice.Tot.
Dar trupul fragil acceptă robot,
Cu ochi largi, hărăziți pustiirii,
Zâmbet căzut, micșorat fără scop,
Sorbit rar de mădularele lumii vii,
Cu ochii mijiți spre mintea zăgaz.
Soarele cald te-ar preface în aburi,
Scutit de loviri, pe lângă zid, netreaz,
Trupul tău însetat de ape aleargă la pas.
Pereții alunecă aidoma bolii din vis,
Noroiul dintr-un mormânt uitat deschis
Mustind te-adapă, te-adulmecă, te vrea,
Îți spune pe nume ca iarnă cumplită.
Nici azi luna nu va mai apune silită,
Nu fugi! Nu te așteaptă zorii, dar
Nesfârșitul este numai al tău, vină,
Neatinși îți voi readuce norii,
Strălucind de viu, cu vocea-ncurcată
De jind, vino oricum, moarte senină.
001.070
0